VESTE BUNĂ PENTRU CLUJ

 

Buna Vestire aduce un mesaj de importanţă unică pentru întreaga creştinătate: mesajul Întrupării lui Hristos. Sfântul Pavel exclamă: Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, s-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri (1 Timotei 3,16).

Iar celebrările liturgice ale zilei de 25 martie, data sărbătoririiBunei Vestiri, ne spun: Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine[1].  

Pentru Cluj, însă, Buna Vestire este un motiv special de bucurie. Pentru că, pe 25 martie 2006, era întronizat de către Patriarhul Teoctist Mitropolitul Bartolomeu Anania. Vechea Mitropolie a Feleacului, cu descendenţă ştefaniană de la 1488, îşi relua activitatea prin hotărârea Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005. Mitropolitul Bartolomeu îşi încheia alocuţiunea cu cuvintele: Trăiesc şi eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este altceva decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredinţată că un şir de aripi albe va luneca în urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei[2].

Tot pe 25 martie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după plecarea la Domnul a Mitropolitului Bartolomeu, mă instala pe mine în scaunul vlădicesc de la Cluj. Bucuria sărbătorii avea sobrietatea ei, ştiind că Maica Domnului ne acoperă cu Preasfântul său Omofor. A urmat apoi sărbătoarea din 2012, când, deBuna Vestire, s-a pus piatra de temelie pentru aşezământul social de pe Calea Turzii, şi sărbătoarea Bunei Vestiri din 2013.

Suntem pregătiţi ca şi acum, în 2014, de Buna Vestire, să organizăm sărbătoarea noastră de suflet, care poate deveni şi sărbătoarea patronală a oraşului Cluj, pe lângă faptul că este hramul Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Nici n-ar putea exista o altă sărbătoare mai potrivită, pentru că toţi creştinii, indiferent de confesiune, știu cât de importantă este Buna Vestire şi urmările Întrupării lui Hristos pentru mântuirea noastră.   

Buna Vestire este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va lua în pântece și-L va naște pe Hristos. Este ziua în care s-a zămislit dumnezeiescul Prunc în pântecele Sfintei Fecioare, prin puterea Sfântului Duh. De aceea, în Apus, acest praznic era numit și Sărbătoarea Zămislirii Domnului.

Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Arhanghel Gavriil a venit în Nazaret, a intrat în casa Sfintei Fecioare, și i-a zis: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei (Luca 1,28). Văzând tulburarea Fecioarei, Arhanghelul a continuat: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus (Luca 1,30). Nedumerirea Mariei, care nu știa de bărbat, a fost spulberată tot de către înger: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea, și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1,35).

Buna Vestire, dintre toate sărbătorile Maicii Domnului, este cea mai de timpuriu confirmată în documente: Se știe că, încă din secolul IV sau V, s-a zidit la Nazaret o biserică, pe locul unde fusese casa în care Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naște pe dumnezeiescul Prunc[3].

Data sărbătorii a variat la început. În Răsărit, însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului V[4].

Părintele Dumitru Stăniloae, subliniind importanţa Întrupării, spune că acum Persoana divină a Fiului lui Dumnezeu sau a Cuvântului intră în planul experienţei comune umane, care, în acelaşi timp, le dă putinţa de a o sesiza ca persoană dumnezeiască[5]. Iar folclorul nostru bisericesc, admirând-o pe Maica Domului, zice: Tu ești scara cea cu flori,/ Cu un capăt peste nori,/ Tu ești raiul preafrumos,/ Care-ai tras pe Domnul jos.

Maica Domnului, a cărei Bună Vestire o sărbătorim, să ocrotească Catedrala noastră, Mitropolia noastră, orașul Cluj-Napoca și pe noi, pe toți creștinii!