În Duminica a II-a după Paști, 26 aprilie 2020, obștea monahală de la Salva a primit binecuvântare și încurajare arhierească. În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce o are în prim plan pe Maica Domnului, Mănăstirea de la Salva își serbează hramul. Anul acesta, la câteva zile distanță, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii.

În condițiile pandemiei de coronavirus, slujba a fost săvârșită fără accesul credincioșilor, cu respectarea regulilor impuse de autorităţi, doar în prezența unui sobor restrâns de clerici, precum și a viețuitoarelor așezământului monahal. Din sobor au făcut parte consilierul pe probleme de misiune și protocol, arhidiaconul Claudiu Grama, protosinghelul Natanael Zamfirache, slujitor al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, și protosinghelul Mihail Nagy, duhovnicul mănăstirii.

Cu acest prilej, după citirea pericopei evanghelice de la Ioan, Părintele Mitropolit Andrei a adresat obștii monahale un cuvânt de învățătură cu privire la starea disperată a omului care-l pierde pe Hristos:

„Săptămâna Luminată, pentru cei zece a fost plină de bucurie. Îl văzuseră pe Domnul Hristos înviat din morți și aveau certitudinea că și ei odată vor învia din morți. Pentru Toma însă, Săptămâna Luminată a fost plină de amărăciune. El îl iubise mult pe Hristos și faptul că suferise pătimirile cele groaznice și l-a văzut înmormântat, l-a terminat sufletește. Și iată că, după o săptămână de coșmar, Domnul apare iar între ucenicii Lui și îi spune lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (Ioan 20, 27-28) A depășit starea disperată a omului care-l pierde pe Hristos.”

 

În cadrul slujbei, ierarhul s-a rugat pentru cei bolnavi, pentru personalul medical și pentru toți cei aflați în slujba aproapelui. Totodată, a citit rugăciunea specială pentru încetarea noii pandemii.

Istoricul mănăstirii

Mănăstirea de la Salva a fost ctitorită în 1994 cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, la dorinţa credincioşilor din zonă. La început a fost ridicată o biserică mică pentru oficierea sfintelor slujbe, care a primit hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Biserica s-a dovedit neîncăpătoare, astfel că, în 1994, Mitropolitul Bartolomeu a pus piatra de temelie pentru ridicarea altei biserici, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, sfinţită în 2013 de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei.

Odată cu proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, biserica a primit cel de-al doilea hram, întrucât mănăstirea este aşezată în apropierea locului unde ei au fost martirizaţi. Aşadar, Mănăstirea are trei hramuri: „Izvorul Tămăduirii”, sărbătorit în vinerea de după Paşti, „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” (24 iunie), precum şi „Sfinţii Martiri Năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu”, pomeniți în calendar  în 12 noiembrie.

La mănăstirea Salva vieţuiesc 20 maici, conduse de stareța stavrofora Emanuela Moisa, avându-l ca duhovnic pe protosinghelul Mihai Nagy. Pe lângă programul duhovnicesc de rugăciune, călugăriţele desfășoară activităţi administrative și se îndeletnicesc cu confecţionarea de veşminte preoţeşti și pictarea icoanelor, având atelier de pictură, precum și cabinet stomatologic.

Din aceeași categorie

Share This