Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a participat vineri, 2 septembrie 2016, la Slujba de priveghere la căpătâiul Arhimandritului Mihail Goia, fost stareț al Mănăstirii Nicula timp de șapte ani. Din partea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului l-au însoțit exarhul mănăstirilor din eparhie – Arhim. Dumitru Cobzaru și Consilierul pentru probleme de misiune și protocol – Arhid. Claudiu Ioan Grama.

Slujba a avut loc la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din localitatea Toplița județul Harghita, acolo unde părintele Mihail a slujit încă din anul 1957.

Celor prezenți la căpătâiul Arhimandritului Mihail, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei le-a vorbit despre rolul părintelui duhovnicesc în viața fiecărui om, dându-l exemplu pe părintele Mihail care a fost părinte spiritual pentru nenumărați oameni din toate mediile sociale:

Medităm astăzi la un lucru important: misiunea de părinte duhovnicesc. Sfântul Pavel zice în Epistola I către corinteni: de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Părintele Mihail a avut mulți copii duhovnicești și fiecare dintre ei ar putea spune: nu am avut mai mulți părinți duhovnicești decât pe părintele Mihail arhimnadritul. Și dacă medităm așa acum au meditat și atâția sfinți părinți la această misiune unică, acea de părinte spiritual, pe care de zeci de ani a împlinit-o părintele Mihail, am vedea că, întâi de toate, ca un părinte bun i-a primit pe toți, absolut pe toți, c-au fost buni, c-au fost răi, c-au fost titrați, c-au fost simpli, c-au fost bisericoși sau mai puțin bisericoși ca un părinte duhovnicesc bun i-a primit pe toți. După ce i-a primit pe toți i-a iubit pe toți, pentru că, așa cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, pe cât mai important este sufletul decât trupul, pe atât de important este părintele spiritual decât părintele fizic. Părintele duhovnicesc se roagă pentru toți. Câte rugăciuni nu a făcut părintele Mihail arhimandritul, părintele nostru, câte rugăciuni nu a făcut pentru fii săi duhovnicești, pentru noi pentru toți. Părintele duhovnicesc le poartă sarcinile la toți. Unde aleargă bietul om atunci când este necăjit și întristat? La patrafirul lui au venit și au primit întărire și îmbărbătare. Și atunci, de bună seamă, cand pleacă dintre noi, sufletul nostru se cernește și ne dăm seama cât de efemeri suntem. Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi părere,/ un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere;/ ce curând ne creşte şi ne ia pământul,/ izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul, spunea Traian Dorz.

Arhimandritul Mihail Goia, unul ditre duhovnicii însemnați ai Transilvaniei

Părintele Mihail Goia, născut Miron, la 23 noiembrie 1927 în Topliţa, jud. Harghita, deşi singur la părinţi a plecat la Mânăstirea Neamţ în 26 octombrie 1940 şi a fost tuns în monahism la 1948 la Pângăraţi.

Dimpreună cu stareţul Varahiil s-a așezat la Mânăstirea Nicula în decembrie 1948, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Diacon şi preot a fost hirotonit la 20 iunie 1948 la Iaşi şi respectiv 1 decembrie 1949 la Cluj.

Datorită sănătăţii precare a mamei sale încearcă să plece la Mânăstirea Topliţa în repetate rânduri dar nu reuşeşte. După ce a fost stareţ provizoriu la Râpa‑Râmeţ în 1952, va deveni întâi stătător la Nicula la 23 mai 1955 şi va păstra această funcţie până în august 1957 când va pleca la Mânăstirea „Sfântul Ilie” – Topliţa, unde a devenit arhimandrit și stareţ, până în 1995. A fost scos afară din mănăstire cu Decretul 410 din 1959 și a fost trimis la Catedrala din Alba Iulia provizoriu unde a stat 10 ani.

Arhimandritul Mihail Goia este socotit unul dintre cei mai însemnaţi stareţi ai monahismului transilvan.

S-a mutat la Domnul la varsta de 90 de ani în ziua de 31 august 2016 la Mânăstirea Toplița.

Slujba de înmormântare a avut loc sâmbătă, 3 septembrie 2016, și a fost oficiată de Preasfințitul Ignatie Mureșanul, episcop vicar al Spaniei și Portugaliei.

Despre timpul petrecut la Mănăstirea Nicula, Arhimadritul Mihai Goia își amintește într-un interviu acordat Ziarului Lumina în anul 2011:

Când s-o făcut reîntregirea a trebuit să trimită în Ardeal slujitori, pentru că bisericile de parohie rămăseseră pustii, nemaiavând cine sluji acolo. Au trimis de la Pângăraţi doi slujitori, pe mine şi pe părintele Varahiil Jitaru, care era arhimandrit, iar în locul nostru l-a adus de la Râşca pe părintele Macarie Vrabete.

Ne-au trimis la Nicula, cu două săptămâni înainte de Crăciun. Ne-am dat jos la Nicula din tren îmbrăcaţi în rasă, cu culion pe cap, cu părul lung, cum e portul călugăresc în Moldova. Când am ajuns în gară, imediat o venit Securitatea şi ne-o arestat. Am ajuns la Securitatea din Gherla, unde am stat închişi într-o celulă. Am fost anchetaţi, cine suntem, de unde venim, ce vrem să facem. Am prezentat actele. Au dat telefon la Cluj, de unde li s-a răspuns că într-adevăr trebuie să vină doi călugări din Moldova, de la Pângăraţi.

Era greu la Nicula. Mănăstirea era devastată. Nu tu animale, nu tu bucate, arhiva fusese arsă, cărţile de cult distruse toate. Icoana Maicii Domnului fusese dusă de catolici într-un deal numit Podoaş şi ascunsă în peretele de lut al unei case ţărăneşti. Icoana a fost învelită într-un cearşaf şi a stat în peretele casei fără să ştie aproape nimeni timp de 14 ani.

Am stat la Nicula şapte ani.

Din aceeași categorie

Share This