Sâmbătă seara, 15 decembrie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul obștii de la Mănăstirea „Buna Vestire” Cormaia, protopopiatul Năsăud, unde a săvârșit slujba tunderii în monahism a patru viețuitoare ale mănăstirii.
După slujba Privegherii, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a tuns în monahism patru maici rasofore, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din sobor au făcut parte inspectorul eparhial, părintele Vasile Nemeș, duhovnicul mănăstirii, protos. Nicodim Sîngeorzan și alți preoți de la parohiile învecinate mănăstirii.
Maicile din obștea Mănăstirii Cormaia, împreună cu maicile de la Mănăstirea Piatra Fântânele, au cântat ,,Brațele părintești…” şi au dat răspunsurile la strană. Momentul tunderii a presupus tăierea părului, semnul renunţării la voia proprie, depunerea celor 3 voturi monahale (sărăcia, fecioria și ascultarea) şi primirea hainelor şi a însemnelor monahicești: cămaşa, crucea pectorală, paramanul, dulama (anteriul), brâul, papucii, rasa, potcapul (scufia), mantia, mătăniile, crucea şi făclia.
Noile monahii au primit numele de Siluana, Rafaela, Isidora și Paisia.
La final, Părintele Mitropolit Andrei a adresat noilor monahii un părintesc cuvânt de învățătură și încurajare în noul drum început.
La slujba călugăriei au participat călugări și maici de la mănăstirile din eparhie, rudele celor patru maici și numeroși credincioși.
Până astăzi, mănăstirea a cunoscut o dezvoltare impresionantă, aici vieţuind în prezent 27 de maici, conduse de stareța monahia Sebastiana Sîngeorzan și de părintele duhovnic, protos. Nicodim Sîngeorzan.
Mănăstirea Cormaia a fost reînfiinţată în anul 1994, pe o veche vatră monahală, de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, cu destinația mănăstire de călugărițe. În cadrul ansamblului mănăstiresc a fost construită o biserică din zid ce poartă hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
La Mănăstirea Cormaia mai există şi o bisericuţă din lemn, cu hramul „Buna Vestire”, construită în anul 1636 de călugării ortodocşi veniţi de la mănăstirile Neamţ şi Putna. Acest lăcaş de cult păstrează până astăzi opere de artă valoroase, între care icoane ale pictorului Tudor Zugravu. În anul 1762, mănăstirea a fost incendiată și călugării prigoniți, însă bisericuța din lemn a fost salvată. În 2004, bisericuța a fost resfințită, iar în 2014 pictura a fost restaurată integral.
Mai multe fotografii de la slujba tunderii în monahism, găsiți AICI
Sâmbătă seara, 15 decembrie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și…
Publicată de Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului pe Luni, 17 decembrie 2018
Text și foto: Darius Echim
