Cuviosul Dimitrie cel Nou este sărbătorit de creștinii ortodocși în data de 27 octombrie a fiecărui an, încă din anul 1955, când la propunerea Patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, numindu-l Cuviosul Dimitrie cel Nou Basarabovul.

La Catedrala mitropolitană „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca sărbătoarea Sfântului Cuvios a fost încununată de prezența la Sfânta Liturghie a Preasfințitului Părinte Vasile Someșanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți în număr mare la Sfânta Liturghie, iar apoi i-a asigurat de dragostea și rugăciunile Preasfinției Sale.

„Sfinții lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, sunt organizați asemeni unui cor care se bucură împreună cu Prietenul lor, Cel de la care vine tot binele”

Cuvântul de învățătură a fost rostit de la amvonul Catedralei Mitropolitane de Protos. Benedict Vesa, Secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Pornind de la sensibilitatea duhovnicească a Cuviosului Dimitrie, care era călugăr și a dus o viață de ascet, Preacuviosul Părinte Benedict a făcut o recenzie a vieții monahale, numindu-l pe călugăr: „omul universal care, acolo, retras din lume, trăiește drama lumii”.

dsc_0030Un cuvios, un monah, un călugăr reprezintă pe omul universal care simte drama, simte suferința înregii lumi ca pe propria sa suferință. Este omul universal pentru că în spiritul cel mai fidel al cuvântului el poate să spună cu Sfântul Apostol Pavel: cel dintâi dintre păcătoși sunt eu. Nu pentru că le-ar fi făcut pe toate, ci pentru că păcatul și suferința lumii, prin această solidaritate pe care el o simte cu lumea întreagă, devin proprii. Păcatul lumii devine păcatul său. Și din această pricină cea mai frumoasă și completă definiție a monahului este aceea de plângător, sau cel care plânge pentru păcatele lumii. Nu într-un sens imediat psihologic ci într-un sens extins duhovnicesc. Pentru că întreaga sa misiune nu este altceva decât fuga din lume pentru ca să plângă răutățile lumii și aceste lacrimi care îi cad din ochii să facă vederea mai limpede și să înțeleagă ce este lumea și, în consecință, Cine este Dumnezeu.

Călugărul este cel care încearcă să trăiască aievea iubirea lui Hristos, să se așeze în inima Bisericii și să extindă această iubire tuturor. Și dacă ar fi să rămânem cu un mesaj în ziua de astăzi, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov, în concluzia a tot ce v-am spus până acum, aș mai adăuga atât, cuvântul din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 6 versetul 13, care este și mesajul pentru ziua de astăzi: lărgiți și voi inimile voatre.

 

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

dsc_0004Cuviosul Părinte Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor româno-bulgari ai veacului al 13-lea. Era din satul Basarabi şi a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă a călcat fără se vrea puii de pasăre dintr-un cuib. Pentru că se simţea vinovat, nu a mai purtat încălţăminte timp de trei ani de zile. Apoi, s-a făcut călugăr petrecând mulţi ani în nevoinţe într-o peşteră de lângă râul Lom. A murit în acea peşteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peşterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt. Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare şi a deschis intrarea mormântului, sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă. De multe ori în acel loc se vedea o flacără de lumină, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară. Cuviosul s-a arătat în vis unei copile, care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaşte. Ele au fost puse la început în biserica satului, apoi într-o biserică ridicată de domnitorul Ţării Româneşti. Între anii 1769 şi 1774, războiul dintre ruşi şi turci a cuprins şi satul Basarabov. Datorită unui creştin dreptcredincios, Hagi Dimitrie, din anul 1774, sfintele sale moaşte se află în Catedrala Patriarhală.

 

Foto: Dumitru Cucură, Dar!

 

Din aceeași categorie

Share This

Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră pe acest site. Prin continuarea navigării în această pagină confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close