Istoric

Tradiţia istorică, confirmată şi de documente, arată că întemeietorul acestei eparhii este marele voievod moldovean Ştefan cel Mare, care a ridicat la Vad, pe domeniul său, una dintre cele mai frumoase biserici în stil gotic şi moldovenesc al epocii, episcopul de Vad fiind hirotonisit de mitropolitul Moldovei, cel dintâi al cărui nume îl cunoaştem fiind Ilarion, la 1523, apoi Anastasie şi Tarasie, apoi Gheorghe, Marcu, Ioan, Spiridon şi Augustin, după cum Mitropolia de la Feleac a avut ca ierarh pe Daniil, la 1488. Episcopia este reînviată după 1918, mai precis în 1921, şi primul ei ierarh a fost Nicolae Ivan, cel care a înfiinţat Institutul Teologic din Cluj, a pus bazele revistei Renaşterea (1923) şi a edificat frumoasa catedrală din centrul oraşului nostru, sfinţită la 5 noiembrie 1933, el mărind simţitor şi numărul parohiilor şi protopopiatelor.

I-a urmat în scaun episcopul Nicolae Colan (1936-1957), care a reformat învăţământul universitar, construind un nou local şi un internat, coordonând Şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Nuşeni – Alba-Iulia şi înfiinţând alta la Cluj, desfăşurând apoi o intensă activitate pe planul învăţământului şcolar, îmbunătăţind activitatea tipografiei, a bibliotecii şi a muzeului eparhial. Alte împliniri s-au produs pe tărâm economic, misionar-social şi ecumenic, situaţie care continuă apoi şi sub îndrumarea arhiepiscopului Teofil Herineanu (1957-1992). În timpul celor 35 de ani de păstorie, eparhia Clujului a cunoscut o înflorire deosebită, printr-o bogată activitate misionar-pastorală, o intensă activitate editorială şi formarea unor cadre teologice cu aleasă pregătire, relaţiile cu străinătatea îmbunătăţindu-se simţitor.

Un capitol cu totul deosebit în istoria arhiepiscopiei noastre îl prezintă perioada păstoriei Înalt Preasfinţitului Bartolomeu Anania, ales la 21 ianuarie 1993 arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la 7 februarie hirotonit arhiereu şi instalat în catedrala clujeană. Viaţa şi activitatea Înalt Preasfinţitului este urmărită cu multă atenţie, având în faţă un adevărat scriitor şi cărturar de aleasă stirpe, fapt ilustrat de mulţimea cărţilor şi publicaţiilor sale. Sunt trecute apoi în revistă numeroasele realizări din timpul ultimilor ani pe tărâm cultural, economic, misionar-social (cu acţiuni extinse în spitale şi penitenciare, cu program de asistenţă socială susţinut, de ajutorare a copiilor şi a numeroaselor organizaţii creştine), încât eparhia noastră este una dintre cele mai apreciate şi respectate, la bunul mers al treburilor ei aducându-şi o contribuţie de seamă şi episcopii vicari şi întregul ei cler.

Catedrala Ortodoxă din Cluj a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului, care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Ridicarea Catedralei

Iniţiativa ridicării acesteia a aparţinut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din faţa Teatrului Naţional să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost şi ea acceptată.

A fost organizat un concurs de proiecte, câştigat de către arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu, aceiaşi care au definit şi planurile mausoleului de la Mărăşeşti. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Ţării Româneşti, fiind foarte evidentă influenţa bizantină.

Sfinţirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan şi episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent şi regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor Mihai, membri ai guvernului României şi numeroase personalităţi.

Descriere

Lucrările de construcţie au fost iniţiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prinţul moştenitor Carol al României şi primul ministru Ion I. C. Brătianu.

Construcţia a durat zece ani, în prima fază, între 1923-1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu şi Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântaţi ulterior episcopul Nicolae Ivan, respectiv arhiepiscopul Teofil Herineanu.

Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe faţadele laterale.

Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian şi Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928-1933.